Pentru o clipa pot atinge subtilul,apoi uit

Singură, pe o buturugă stingheră şi surdă, gândurile-mi par seci, golite de orice conţinut, căci aproape că nu mă pot asculta azi. Simt o atingere uşoară pe umăr. Tresar; este prea apăsată pentru a fi a unei frunze moarte. Groaza mă cuprinde căci mă lovesc cu privirea de un chip străin. Nu am curajul să-l mai privesc pentru a-l studia. Îmi cobor ochii şi dau să mă ridic dar picioarele nu mă ascultă. Străinul aproape că nu mă mai observă. Se aşează relaxat pe buturugă lângă mine şi scrutează zarea. Stau o clipă înmărmurită, apoi îmi întorc uşor capul în speranţa că am să pot zări ceva printre şuviţele de păr ce-mi curg şiroaie pe umăr. Primul lucru pe care-l observ este zvacnirea halucinantă a tâmplelor mele pe care nu le mai simt, observ însă că mici şuviţe de păr se zbat sub mişcarea lor. Zăresc şi chipul străinului, diferit de cum îmi rămăsese în minte cu câteva clipe în urmă. Trăsăturile îi sunt frumos conturate. Expresia feţei e relaxată. Are însă ceva tăios în privire. E concentrat, căci subtile riduri de expresie brăzdează chipul în dreptul sprâncenelor arcuite ce conturează arcadele înalte. Străinul întoarce capul spre mine, mă studiază atent preţ de câteva clipe. Cu un curaj pe care nu mi-l bănuiam, îl privesc în ochi. Teama de adineaori se topeşte molatic în căldura ochilor lui. Îşi reîntoarce privirea către orizont. Gândurile-mi sunt inundate de o posibilă istorisire a identităţii străinului. Încep o conversaţie vulcanică cu propriul meu gând. Îşi imaginează o întâmplare tragică a străinului în urma căreia acesta ar fi rămas cu un semn pe mâna dreaptă. Sunt distrată de pesimismul crud al imaginaţiei mele bolnave şi încep s-o bombardez cu ironii sacaitoare. Brusc mă trezesc din visare, căci străinul de lângă mine se ridică şi, ocolindu-mi privirea, îmi întinde mâna. Sângele îmi îngheaţă în vine. Simt o căldură uşoară ce-mi urcă până în creştetul capului. Tâmplele reîncep să-mi zvâcnească. De data asta le simt apăsarea. De-a lungul încheieturii străinului se putea observa o cicatrice adânc brăzdată. Nu-i întind la rându-mi mâna, dar îl privesc depărtându-se abătut.
Îmi pare că zboară…