as vrea sa te cunosc timpule...

Iti vorbesc, tu forma programata…esti transpus in materie cu sablonul,totusi eu te recunosc ca fiind altul. Tu functionezi uniform, tu esti continuu, eu m-am sacadat, m-am trezit cu privirea azvarlita dincolo de geam si cu corpul pe partea unde esti tu. Si am ramas brusc eu cu eul…si o singura senzatie..ma dezmembrez…usor usor fiecare particica din corp prinde avant si se roteste in jurul unei axe imaginare…doamne cate axe ma strapung, ar trebui sa ma doara, dar ma doare doar faptul ca nu-mi pot prinde gandul. El e singurul intreg, dar se zvarcoleste si topaie in jurul meu aproape sfidator.
Ti-am vorbit acum cateva clipe, am reusit sa fac parte din lumea ta sis a te pot face sa tresari intr-un mod familiar, dar acum cand te privesc ma intreb cum am reusit, caci te vad facand gesturi pe care nu le recunosc.
Reusisem sa fac din culori intelesuri, reusisem sa conturez forme concrete, acum vad doar arta si o simt. Tu esti arta si de acum pentru mine asta vei ramane, tu orice forma turnata de sablon, nu vei putea sa imi patrunzi intelesurile si vei crede ca eu ar trebui sa ma mulez pe lumea ta.
Dar lumea ta e prafoasa, ranceda si zgrumturoasa, iar eu vreau sa alunec pe suprafete duioase, sa imi strecor sufletul prin fluide vii sis a le pot mangaia somnoros.IIn lumea ta pot doar sa ma zvarcolesc intre doua senzatii de rece sis a simt ca nu simt nimic. Paradoxal? Deloc. Traiesti acolo, si inca nu constientizezi in ce fel ti-ai apretat simturile.Ale mele se vor fluturande la adiere de diversitate.

atunci cand gresesti sensul...

Ma privesc intr-un ciob, si vad cum mii se puncticele de pe chipul meu instabil oscileaza. As jura ca imi imaginez ca ma uit la un chip si de fapt ma uit la un fluid zguduit de simtiri.Nu suport sa privesc, dar resist eroic si ajung sa-mi privesc pupilele dilatate. In spatele lor ratacesc umbre efemere.Vreau sa soptesc:"te iubesc" dar o voce straina "emana" un scrijelit ce nu seamana cu vorbirea.Sunt intr-o piesa de teatru proasta, in care ma conving ca m-am iertat, dar toata fiinta mea e plina de intelesuri contradictorii.Cele mai mari palme de la mine au venit, dar nu le-am vazut. Am privit in exterior si am aratat cu degetul.Acum cand ma privesc, ma condamn.Ma doare sa stiu cat ma urasc si ma doare ca nu ma pot ierta…