atunci cand gresesti sensul...

Ma privesc intr-un ciob, si vad cum mii se puncticele de pe chipul meu instabil oscileaza. As jura ca imi imaginez ca ma uit la un chip si de fapt ma uit la un fluid zguduit de simtiri.Nu suport sa privesc, dar resist eroic si ajung sa-mi privesc pupilele dilatate. In spatele lor ratacesc umbre efemere.Vreau sa soptesc:"te iubesc" dar o voce straina "emana" un scrijelit ce nu seamana cu vorbirea.Sunt intr-o piesa de teatru proasta, in care ma conving ca m-am iertat, dar toata fiinta mea e plina de intelesuri contradictorii.Cele mai mari palme de la mine au venit, dar nu le-am vazut. Am privit in exterior si am aratat cu degetul.Acum cand ma privesc, ma condamn.Ma doare sa stiu cat ma urasc si ma doare ca nu ma pot ierta…