Iti vorbesc, tu forma programata…esti transpus in materie cu sablonul,totusi eu te recunosc ca fiind altul. Tu functionezi uniform, tu esti continuu, eu m-am sacadat, m-am trezit cu privirea azvarlita dincolo de geam si cu corpul pe partea unde esti tu. Si am ramas brusc eu cu eul…si o singura senzatie..ma dezmembrez…usor usor fiecare particica din corp prinde avant si se roteste in jurul unei axe imaginare…doamne cate axe ma strapung, ar trebui sa ma doara, dar ma doare doar faptul ca nu-mi pot prinde gandul. El e singurul intreg, dar se zvarcoleste si topaie in jurul meu aproape sfidator.
Ti-am vorbit acum cateva clipe, am reusit sa fac parte din lumea ta sis a te pot face sa tresari intr-un mod familiar, dar acum cand te privesc ma intreb cum am reusit, caci te vad facand gesturi pe care nu le recunosc.
Reusisem sa fac din culori intelesuri, reusisem sa conturez forme concrete, acum vad doar arta si o simt. Tu esti arta si de acum pentru mine asta vei ramane, tu orice forma turnata de sablon, nu vei putea sa imi patrunzi intelesurile si vei crede ca eu ar trebui sa ma mulez pe lumea ta.
Dar lumea ta e prafoasa, ranceda si zgrumturoasa, iar eu vreau sa alunec pe suprafete duioase, sa imi strecor sufletul prin fluide vii sis a le pot mangaia somnoros.IIn lumea ta pot doar sa ma zvarcolesc intre doua senzatii de rece sis a simt ca nu simt nimic. Paradoxal? Deloc. Traiesti acolo, si inca nu constientizezi in ce fel ti-ai apretat simturile.Ale mele se vor fluturande la adiere de diversitate.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Splendid! Ai inspiratie in perioada asta:*
RăspundețiȘtergere